SCURTĂ ISTORIE A RASEI
Istoricii cred că au fost aduse la lucru de către romani odată cu crearea primelor ferme agricole, având rolul de a prinde șoarecii ce distrugeau cerealele din hambare sau de pe corăbiile de transport.
Cu timpul s-au încrucișat cu pisicile autohtone, dând naștere unei rase robuste și bine adaptate climei din Insulele Britanice.
Datorită temperamentului lor calm și iubitor, au fost acceptate în casele oamenilor, devenind astfel animale de companie extrem de îndrăgite.
Au fost vedete incontestabile la primul show de pisici din lume, organizat la Londra în 1871 și au rămas așa până în zilele noastre.
În 1874, un motan British Shorthair de culoare albastră numit Brynbuboo Little Monarch a fost prima pisică Grand Champion, titlu acordat de Governing Council of the Cat Fancy.
Acesta este considerat ca fiind strămoșul comun al tuturor pisicilor British Shorthair de astăzi.
După al doilea război mondial, populația de pisici în Marea Britanie a scăzut simțitor.
Datorită muncii câtorva crescători pasionați care au încrucișat rasa British Shorthair cu diverse alte rase: Persane, Albastre de Rusia, Burmeze etc. s-a reușit introducerea de noi culori și tipare.
STANDARDUL RASEI (CRITERIILE DE JURIZARE LA SHOW) FIFE
Corpul trebuie să fie mare spre mediu, musculos, cu pieptul lat, umerii solizi, spatele puternic. Picioarele să fie scurte și puternice, ferme, cu labele rotunde. Coada scurtă și groasă, rotunjită la vârf. Capul rotund și masiv, cu craniul larg, cu gâtul foarte puternic și scurt.
Bărbia puternică, nasul scurt, lat și drept, cu o adâncitură ușoară la baza frunții, dar nu abruptă, întreruptă. Urechile mici, depărtate, ușor rotunjite la vârf. Ochii mari, rotunzi, deschiși, depărtați. Blana scurtă, aspră, densă, cu textură fină, care să nu stea culcată, stratul de subpăr dens.
INTERACȚIUNEA CU O PISICĂ BRITISH
Britishul este o pisică liniștită (de aceea se adaptează perfect la viața de apartament). Inteligentă, prietenoasă dar fără să te sufoce, are nevoie de timpul și spațiul său personal. Atitudinea sa este aristocratică, rezervată, tipic britanică. Preferă să fie iubită atunci când inițiază ea această acțiune, aproape întotdeauna dimineața, atunci când te vede prima dată în ziua respectivă, sau după o pauză (eventual când ne întoarcem de la birou).
Cei mai mulți dintre ei dorm în același pat cu familia lor umană, unii îți fac masaj în fiecare seară, acel frământat cu lăbuțele fiind același gest pe care îl făceau atunci când erau mici și împingeau în marginile mamelonului în timp ce sugeau.
După sterilizare/castrare devin mai iubitori, schimbarea nivelului hormonal liniștește sau face să dispară anumite instincte, pisica devenind mult mai calmă.
Fiind o pisică masivă, musculoasă este bine să o punem la mişcare pentru o tonifiere a mușchilor, ligamentelor, tendoanelor. De asemenea există beneficiile emoționale date atât de interacțiunea cu noi, cât și de imitarea comportamentului de vânător care în natură este exercitat de mai multe ori pe zi.
Este prietenoasă cu musafirii, atâta timp cât aceștia nu o sufocă cu atenția și nu vor să o țină prea mult în brațe. Dacă nu îi convine, va pleca și va sta undeva liniștită, ea nu va ataca, nu va face niciun gest violent, pur și simplu se va retrage.
La fel ca și la om, există atât trăsături general valabile cât și anumite particularități date de personalitatea fiecăruia. Există și pisici British mai reci, mai independente, există și pisici British extrem de iubitoare, care iți caută mereu compania. O trăsătură comună a lor este că nu le place să fie ridicate în brațe. Majoritatea se comportă de parcă ar avea un senzor gravitațional, miaună și stau în brațe cam 20-30 de secunde, după care comentează și cer să coboare.
Atunci când vin lângă tine pe canapea sau fotoliu, se lasă mângâiate, unele mai mult, alele mai puţin, dar de obicei stau în preajma ta la un metru, doi.
Se așează de cele mai multe ori pe o suprafață tare, podea, masă, noptieră, nu de puține ori le veți găsi dormind în chiuvetă. De mieunat nu prea miaună, de multe ori stau și se uită la castron și te așteaptă să le pui mâncare sau se uită la o ușă și te așteaptă să o deschizi. O altă trăsătură comună este plăcerea lor de a te urma prin casă ca un cățeluș, iar când te așezi undeva, se așează în imediata ta apropiere, dar la o oarecare distanță care să îi permită să nu fie deranjată.
Faptul că nu le cade părul este un mit. La fel ca în cazul oricărei pisici, primăvara, timp de aproximativ 2 luni năpârlesc. De la caz la caz cantitatea de păr variază, însă nu putem spune niciodată că este neglijabilă. Există mâncare hair and skin, vitamine, suplimente, dar acestea nu fac decât să ajute un pic. Cea mai proastă idee este acel așa numit Furminator care în afară de firele moarte, smulge efectiv foarte mult păr sănătos. După aceste două luni, de obicei februarie-martie, putem spune într-adevăr că lasă puţin păr, firul fiind scurt și gros nu zboară așa de mult prin casă ca în cazul pisicilor comune.
În general sunt pisici liniștite, calme, au cam două perioade ale zilei, dimineața și seara, când se pun pe alergat prin casă, de aceea este bine să ne jucăm cu ele în aceste momente. În lipsa noastră dorm, stau liniștite, se uită pe fereastră. Mănâncă puţin și des, merg la litieră (nu fac prin casă niciodată). Dacă cumva găsiți urme de urină, vorbiți cu veterinarul, dacă pisica nu este în călduri, este posibil să fie o infecție urinară.
Sunt atașate de casa lor, așa că, dacă trebuie să plecați câteva zile, este bine să treacă cineva să le hrănească, fiind de preferat să nu le schimbați locul. Dacă plecați mai mult, ar fi de preferat să aveți o familie unde să îl lăsați, dar o familie liniștită, într-o casă în care ați mai fost cu el și s-a simțit bine. Depinde cât de mult veți fi plecați, depinde și de personalitatea pisicii.