Despre noi

povestea outstanding cats

Povestea felisei a început cu fiul nostru Alexandru, pe atunci în vârstă de 12 ani, dorindu-și foarte mult o pisică. Prima încercare a fost să adopte una din curtea bunicilor, dar se pare că pisica nu a fost la fel de bucuroasă. L-am rugat să caute pe internet o rasă care îi place, a venit cu tableta pe care mi-a arătat un British. I-am spus că acea poză este probabil Photoshop și l-am rugat să găsească una reală. Alexandru a bombănit supărat că nu știu nimic și că ar trebui să dau singur căutare pe Google cu British Shorthair, ceea ce am și făcut. A fost dragoste la prima vedere, care cu timpul s-a transformat într-o pasiune.

Căutările pe internet ne-au aruncat pe OLX unde nu ne-a luat prea mult timp ca să ne dăm seama de ce se întâmplă. Nu știam cum se numesc cei care cresc pisici, am căutat ceva similar cu cuvântul canisă și într-un final am găsit site-ul www.sofisticat.ro pe care erau postate câteva felise. Pe vremea aceea erau doar câțiva crescători, mulți dintre ei nu se mai ocupau, cei care se ocupau nu aveau pui și tot așa, din căutare în căutare am ajuns la o felisă dintr-o altă țară. Pui frumoși, anunț că felisa este coronavirus free (deși nu știam ce înseamnă coronavirus, suna bine), motanul campion, totul la superlativ. Am luat legătura, ne-am împrietenit și am hotărât să luăm un pui de la ei. Aceștia urmau să vină la București la expoziție, aducând cu ei mai mulți puiuți.

Am luat o fată pe care am numit-o Principesa Luna Felis, eram în culmea fericirii, neștiind că va fi una de scurtă durată. Pisica s-a ascuns prin casă vreo câteva zile, ușor, ușor a devenit mai prietenoasă, ne-am bucurat de ea vreo 10 zile, după care a făcut febră. Am dus-o la doctor, au crezut că are hemobartonella, apoi am dus-o la un veterinar recomandat de felisa respectivă. Acolo ne-au spus că are Peritonită Infecțioasă Felină, care este o mutație a unui virus numit corona. Le-am spus medicilor că felisa este coronavirus free, au râs, au plâns și ne-au spus că mai au un pui din același cuib (frate cu fata noastră) în aceeași situație. Am intrat în legătură cu familia acestuia și am aflat că a fost eutanasiat. Ne au spus că ne doresc să nu trecem și noi prin ce au trecut ei, dar din păcate este o boală incurabilă.

Principesa Luna Felis se chinuia, ajunsese într-o stare insuportabilă, veterinarul spunându-ne că dacă o iubim și o respectăm va trebui să îi curmăm suferința, testul de lichid din abdomen confirmând diagnosticul de Peritonită Infecțioasă Felină.

Am eutanasiat-o, plângeam și noi, plângeau și doctorii, am luat-o acasă și am îngropat-o la noi în curte. Am plantat un pom deasupra ei, încercând să ne creăm iluzia că prin viața acelui pom îşi va continua și ea cumva existența. Am aflat de încă un frate, care era la Ploiești, în aceeași situație. După ce ne-a murit pisica am fost contactați de familia din Ploiești, care ne-a găsit pe Facebook și de data aceasta noi a trebuit să le dăm vestea cea proastă. În câteva zile a murit și motanul lor de aceeași boală.

Nu am crezut niciodată că vom putea simți atâta durere pentru cineva care a fost în viața noastră mai puţin de o lună. Era durere amestecată cu furie și neputință. Am citit tot ce s-a publicat despre Peritonita Infecțioasă Felină, ne-am împrietenit cu doctorița, le-am trimis celor de la care luasem pisica toate materialele posibile pe această temă, la fel și doamna doctor, inclusiv protocoalele prin care se poate rezolva problema cu acest virus.

Cei trei pui au murit, la un an distanță alți prieteni au cumpărat de la aceeași felisă, puiul lor a murit, anul acesta, la 4 ani distanță au murit alți pui din aceeași felisă, puii aceluiași motan campion care ar fi trebuit de mult sterilizat.

În ceea ce ne privește am dezinfectat casa, am început căutările unui nou pui și am ajuns la Chișinău, la Tatiana Busico, secretarul Federației Feline din Moldova, membră a Federației Feline Internaționale FIFE. Tatiana mai avea disponibilă o fată culoare fawn (o diluție de scorțișoară) pe nume Ernestina Queen of Trodos. Ne-am dus la ea acasă în Chișinău unde am găsit nu numai o felisă în care totul era făcut ca la carte, dar și un om deosebit, o femeie educată, cu valori și principii serioase, un om cu suflet cald cu care ne-am împrietenit imediat.

Ernestina Queen of Trodos a primit numele de casă Elena. A câștigat încă de la prima sa participare la show, a impresionat pe toată lumea, a cucerit inimile tuturor. Am întrebat-o pe Tatiana dacă ne ajută să ne facem o felisă, iar aceasta s-a bucurat foarte mult. Ne-a învățat tot ce știa, ne-a trimis toate informațiile posibile, a fost mentorul nostru. Toți crescătorii buni spuneau că fata trebuie dusă la montă la al treilea rând de călduri, veterinari noștri susțineau că nu înainte de 1 an, 1 an și 2 luni. Am ascultat de cei din urmă, deși pisica intrase în călduri de nenumărate ori.

Am fost cu ea la montă chiar la președintele asociației feline, domnul Adrian Alexandru Dragotă, cu care devenisem buni prieteni și care, împreună cu soția sa Candice ne-au ajutat și ne ajută foarte mult, fiind și ei mentorii noștri alături de Tatiana.

Din păcate Elena nu rămânea gravidă, situație care a continuat multe luni după aceea. Am schimbat motanul (deși acesta făcea pui cu absolut toate celelalte pisici) și la vârsta de 2 ani și o lună Elena a născut 7 pui, dintre care au supraviețuit doar doi. A fost o naștere la care ne-a ajutat o prietenă bună Ruxandra Cofaru, medic veterinar și crescător de Exotic Shorthair și Rocsana Neculai Pascu, veterinarul nostru. Puii nu au putut fi salvați deoarece pisica a născut în ziua 61, cei 5 pui fiind nedezvoltați. Am avut doi pui mici, 60 și 70 de grame, în condițiile în care majoritatea au peste 100. Cu ajutorul unor vitamine din Rusia pe bază de extras de placentă, i-am pornit, i-am făcut mari, acum fiind două pisici superbe, un băiat și o fată, pe nume Braveheart și Burberry of Outstanding Cats.

După acest episod am început să ne dorim un motan al nostru. Povestea acestuia este una foarte interesantă. În toamna anului 2016 era o expoziția de toamnă de la București. Tatiana avea disponibili câțiva pui, printre care și un motan blue. Am luat-o de la autocar, am adus-o să doarmă la noi, împreună cu puii săi. Când i-am văzut m-am îndrăgostit de ei, în special de motan. Adina, soția mea, îmi spunea că nu avem cum să ținem motanul în aceeași casă cu fetele pentru că atunci când intră în călduri va trebui să îl ținem izolat, ceea ce nu vom putea face pentru că ar însemna să îl chinuim.

Am mers la expoziție, noi cu Elena, Tatiana cu puii. Acolo au venit la noi o familie de oameni extrem de cumsecade pe care îi cunoscusem cu un an în urmă. Au vrut să cumpere un pui dar nu au avut noroc. I-am văzut, știam că Tatiana are o fată disponibilă și eram fericiți să îi ajutăm. Eu fiind ocupat cu concursul, Tatiana ajutând cu niște traduceri (ea vorbind perfect atât rusa, engleza cât și româna), am rugat-o pe soția mea Adina să îi ajute.

Mi s-a părut că cei doi plâng în timp ce vorbeau cu Adina dar am sperat să mă înșel, mai ales că nu erau deloc lacrimi de bucurie. Când m-am întors cei doi plecaseră. Am întrebat ce s-a întâmplat și am aflat că luaseră un motan de la aceeași felisă de la care o luasem și noi pe Luna, care a murit de aceeași Peritonită Infecțioasă Felină. Cheltuiseră mii de lei pe tratamente, speraseră până în ultima clipă, dar nu s-a putut face nimic. Acum doreau doi pui, băiat și fată pentru că urmau să se mute într-o casă mare unde aveau toate condițiile pentru aceștia. Deoarece eu îi spusesem Adinei că vreau să păstrez motanul, ei nu mai aveau decât posibilitatea unei femele. Am rugat-o pe Adina să îi cheme înapoi, să le spună că am o soluție pentru ei.

Astfel i-am cunoscut și eu, mi-am dat seama ce oameni educați, sensibili și iubitori sunt. Atunci le-am propus să luăm motanul împreună, să locuiască la ei, împreună cu sora sa, iar noi să îl folosim la montă. Ei au fost fericiți că au și băiat și fată, noi că avem propriul motan de montă. Dumnezeu ne-a oferit o soluție, ne-a adus împreună și ne-a unit destinele cu niște oameni absolut minunați.

Primul nostru cuib a fost dintr-o pisică luată tot de la Tatiana și montată cu motanul ei, pisică pe nume Nicole Jewel Gift, fiica unui celebru motan Ken Misiowe Mrzenie. Ne-a făcut 5 pui: doi băieți. unul crem Amore Mio, unul lilac Aryss și 3 fete, Adele, Aisha și Amazing Grace, pe care am păstrat-o în felisa noastră. Am participat cu 3 dintre ei la concurs, fiecare primind calificativul de Excelent 1, doi dintre ei fiind nominalizați la Best în Show. Au câștigat titlul de cel mai bun cuib la categoria 7-11 luni.

Au urmat mai multe cuiburi, am colaborat excelent cu alte câteva felise, cum ar fi LunnaDay House, Bucovina Cattery, Motanisia. Ne-am făcut noi prieteni, am învățat lucruri noi, am colaborat cu câțiva crescători internaționali de renume, am învățat multe lucruri și de la ei.
Ușor, ușor am crescut, am convins câțiva dintre cei mai importanți crescători din lume să ne încredințeze pisici din felisele lor, acum trei dintre cele patru pisici ale noastre provenind de la felise de renume, cea de-a patra fiind născută în felisa noastră.

Am hotărât să rămânem o felisă mică, tip boutique, cu un motan și trei pisici, cu posibilitatea de a avea patru femele doar în perioadele de tranziție, atunci când hotărâm să păstrăm un pui de-al nostru pentru breeding. Loc avem desul, însă ne interesează ca pisicile noastre să fie fericite, libere, să primească toată grija și atenția noastră. La fel și cu puii, nu vrem să avem mai mult de un cuib o dată, tocmai pentru a le acorda toată atenția.

Fiind extrem de preocupați de sănătatea pisicilor noastre am învățat ce teste trebuiesc făcute, am negociat atât pentru noi cât și pentru membri asociației feline din care facem parte, pachete de teste genetice, cu câteva dintre cele mai importante laboratoare din lume, cum ar fi Langford din UK sau Orivet din Australia.

Am început să colaborăm cu cei mai buni specialiști în ecografie felină din România, ne-am testat toate pisicile, am dus muncă de lămurire cu multe felise, aproape toate înțelegând într-un final importanța acestor teste.

Dezamăgiți de ceea ce se discută pe grupurile de British de pe Facebook, am creat propriul nostru grup, care acum are aproape 1.500 de membri, grup numit British Shorthair/Longhar România - Pedigree FIFE, unde am postat numai puii feliselor care ne-au prezentat analizele medicale ale ambilor părinți.

Am creat un mesaj, atât pentru cei care ne contactează pe e-mail, cât și pentru cei care ne contactează pe Messenger, învățându-i cum să își caute un pui sănătos, o parte din acesta este postat și pe grupul nostru de British de pe Facebook.

Am apărut la ProTV, Antena1, Digi Animal World unde am transmis cât de multe mesaje am putut legate de ceea ce înseamnă un breeding sănătos, despre diferite mituri ce trebuiesc demontate pentru că fac numai rău, am încercat să educăm și să ajutăm oamenii. La ProTV am fost împreună cu alte 3 felise, am vorbit mai mult despre expoziția felină ce urma să aibă loc. Cei de la Antena 1 au filmat la noi acasă de ziua internațională a pisicii. La Digi a fost minunat, pentru că emisiunea a durat 30 de minute și am avut timp să explicăm foarte multe lucruri. Emisiunea de la Digi este postată integral pe pagina de Youtube a felisei.

Pe baza seminariilor, cursurilor, mai ales a celui numit Professional Diploma in Feline Studies pe care l-am urmat la Oxford College, am conceput un curs pentru cei care vor să învețe despre pisici, curs ce acoperă subiecte începând cu modul în care să ne căutăm o pisică și terminând cu modul în care trebuie să avem grijă de ea.

Cursul are 3 module numite ”Vreau o Pisică!?”, ”Am o Pisică!” și ”Britishul Meu” și se află în secțiunea paginii de web numită ”Outstanding Cats Academy

Scopul nostru este de a promova un breeding etic și sănătos, ceea ce implică înmulțirea doar a acelor exemplare perfect sănătoase. Este evident că există marjă de eroare atât la teste, cât și la ecografiile făcute de către veterinari, dar atâta timp cât se face tot ce este omenește posibil, toți cei implicați în acest proces înțeleg și acceptă și anumite probleme inerente.

Suntem foarte mândri de puii noștri, la fel cum suntem foarte mândri de familiile acestora, Outstanding Cats for Outstanding People, fiind nu un slogan, ci o realitate.

Am cunoscut oameni minunați, am creat o comunitate în jurul nostru, ne simțim foarte fericiți în mijlocul unei mari familii și ne bucurăm nespus de faptul acesta.