Ablikats Willis*RU

Născut pe 22 aprilie 2016, în mijlocul Rusiei, la poalele Munților Ural, în orașul Perm, dintr-o mamă englezoaică Campioana Kolinga Kerenza și un tată german Campionul Mondial Lino von Rimberg, Ablikats Willis și-a început activitatea într-una dintre cele mai respectate felise din Sankt Petersburg, felisă ce aparține unui renumit medic veterinar.

Doamna doctor a mai avut un motan de la crescătoria Ablikats cu câțiva ani înaintea lui Ablikats Willis, care pur și simplu a dispărut atunci când dumneaei, împreună cu familia au fost plecați în vacanță. Motanul era lăsat liber prin curte peste zi așa că nu se știe dacă a fugit sau a fost furat. După acest episod tragic, doamna doctor a așteptat un alt motan, la fel de frumos de la aceeași crescătorie. Între timp și-a luat un alt motan din Anglia, încă unul din Germania și și-a continuat activitatea.
Când a apărut Willis, nu s-a putut abține și l-a luat, fiind fascinată de acesta.
În nouă conjunctură felisa nu avea suficiente pisici pentru 3 motani. Ca să fie lucrurile și mai complicate, se pare că tânărul Willis, cât era el de mic, îi bătea pe ceilalți doi motani. După diverse încercări, la vârsta de 1 an și 10 luni s-a hotărât să îl încredințeze altei felise. A urmat o întreagă poveste, cu multe lacrimi, cu dumneaei răzgândindu-se de vreo două ori, Willis sau Vanya cum îl alintă doamna doctor fiind feblețea sa.

În ceea ce ne privește, noi ne căutam un motan în Cehia, unde văzusem câteva exemplare superbe. Problemele au apărut când am început să punem întrebări legate de analizele părinților și de anumite probleme de sănătate ce apar datorită transportului la distanță. Ne-am mutat căutările în Spania, la o crescătoare originară tot din fosta Cehoslovacie. Aceasta făcuse primul cuib cu o pisică provenită de la una dintre cele două felise pe care le urmăream în Cehia. Se pare că nu avea decât analizele PKD ale tatălui, bazându-se pe faptul că, mama, provenind de la o crescătorie de renume, nu va avea probleme. Nu știam dacă să râd sau să plâng. Am rugat-o să facă mamei puiului testul de PKD, măcar cel genetic, i-am dat avansul și am așteptat. Am cumpărat biletele de avion către Madrid, inclusiv suplimentul pentru pisică la cursa de întoarcere. Ceea ce am primit în locul motanului a fost avansul înapoi cu comentariul că, dacă suntem atât de sceptici nu ar trebui să luăm pisica de la ei. Aveau o clauză în contract stipulând că, dacă pisica moare din cauza lor, primim alta la un preț redus. Iarăși nu știam dacă să râd sau să plâng, așa că am mers 4 zile la Madid, unde ne-am distrat, ne-am relaxat și cam atât.

Între timp văzusem un anunț pe pagina doamnei doctor din St Petersburg cu un motan absolut incredibil care era disponibil. I-am scris și eu, i-a scris și o prietenă bună, o mare crescătoare rusoaică ce venise la București la Expoziție și fusese la noi acasă, văzuse pisicile fiind foarte impresionată de dragostea și grija pe care le-o purtăm. Deși motanul era dorit de mari crescători din Europa, cred că am fost aleși pentru trei motive: unul că nu mai aveam alt motan în felisă, doi pentru că avem o curte mare unde se poate plimba liniștit și trei, pentru că a simțit că va fi extrem de iubit și de bine îngrijit. Referitor la analizele medicale, ne-a trimis absolut orice ne puteam imagina, de la obligatoriul PKD, la HCM, teste de sânge, teste împotriva diverselor boli, un dosar întreg, inclusiv de la părinţii motanului.
Ne-a spus că lui Vanya (Ablikats Willis) nu îi place la concurs, lucru pe care l-am aflat pe propria noastră piele. Așa cum am mai povestit, am fost plecați la Madrid, ne-am întors într-o sâmbătă seară, ceea ce ne-a făcut să pierdem prima zi de concurs. Era vorba de un show combinat FIFE și TICA, cele mai importante federații feline din lume.
Vanya era deja Campion European în WCF, doar că în România această federație organizează show-uri mici la care nu vrem neapărat să participăm. Așa că am mers la acest show FIFE - TICA, o singură zi, în care Vanya și-a luat Certificatul FIFE, ieșind primul între motanii British Shorthair blue, este adevărat la o categorie ușoară, unde se participă prima dată. Evident că a comentat, evident că era să îl scăpăm de vreo două ori, doar ni se spusese că nu îi plac showurile. Problema aceasta este general valabilă cu masculii necastrați, în special când sunt puși împreună, așa cum se întâmplă la jurizare în concursurile FIFE unde sunt nominalizați de multe ori 3-4 pisici din care trebuie ales învingătorul.

În schimb, la TICA, unde erau 3 ringuri, cu 3 arbitri, Vanya a câștigat locul 1 dintre toate pisicile participante, de toate rasele, la două dintre aceste 3 ringuri. Am fost tare mândri, ne-am prezentat motanul în fața tuturor celorlalți participanți, a tuturor vizitatorilor, atât în limba română cât și în limba engleză. A fost un moment foarte emoționant.