Bună Dragilor,
Mă bucur că avem o secțiune de blog unde să vă pot transmite anumite gânduri, mesaje, informații, unde să vă pot împărtăși atât din experiențele noastre legate de pisici, cât și din experiențele familiilor care au pui de la noi, plus alte mici întâmplări haioase.
Motivul pentru care nu am postat pe Facebook prea multe dintre aceste gânduri sau experiențe este legat de comentariile pe care oamenii le fac acolo. Nu vreau să fiu Euclid, nu vreau să postulez, nu am pretins niciodată că tot ceea ce afirm legat de pisici este adevărul incontestabil. Vreau doar să ajut oamenii să navigheze către informații de calitate într-o lume extrem de mercantilă, în care multă informație de calitate este dată la o parte de tot felul de postări sponsorizate, vreau pur și simplu să împărtășesc din experiența noastră, din cea a altor crescători, a medicilor veterinari cu care venim în contact etc.
Să vă dau un exemplu. Ultimul nostru cuib, cuibul L (numele lor încep toate cu litera L), este format din 4 băieți și 2 fete. Toți sunt la casele lor, cu excepția lui Lady Diana of Outstanding Cats care a rămas la noi. Mama lor, Jessica Marvelous Lord provine dintr-o felisă extraordinară care aparține unei doamne doctor veterinar din St Petersburg, cea care este în prezent și mentorul nostru, Natalie Karpetskaya. Jessica a venit la noi la vârsta de 4,5luni.
La început mânca de toate, apoi, treptat a început să mănânce din ce în ce mai puțină mâncare uscată, până ce a ajuns să nu mai pună gura pe niciun fel de boabe (cred că denumirea corectă este de crochete, dar mie îmi place să le spun boabe). Natalie a spus că eu am răsfățat-o, a glumit pe seama mea, dar asta nu a schimbat datele problemei. Nu m-a deranjat pentru că, din punctul meu de vedere, mâncarea uscată ar trebui să fie ultima pe listă, la fel ca și la oameni. Jessica mănâncă carne crudă atât seara cât și dimineaţa, peste zi mai mănâncă ceva mâncare umedă. Carnea este cam 60% apă, mâncarea umedă cam 80%, ceea ce face ca doua treimi din ceea ce consumă ca și mâncare să fie apă. Având în vedere că ea consumă cam 250-300g de mâncare pe zi, sunt aproape 200ml de apă, mai mult decât necesarul zilnic recomandat pt o pisică de 3,5-4kg, respectiv cca 50ml per kg corp.
Puii ei, ce credeți că au făcut? Au fost primul cuib care nu a mâncat boabe aproape de loc. Mâncau cam 10-20% din ce ar fi trebuit să mănânce ca și mâncare uscată. În schimb, mâncare umedă, adică pateul de la Royal Canin și carnea de vită, mâncau de goleau castroanele. Au ieșit mari, frumoși, cu o blană de invidiat. Au ajuns la casele lor unde majoritatea părinților au constatat că nu prea beau apă, deși le cumpăraseră fântâni așa cum le recomandaserăm noi. Aveau și castroane cu apă, toate condițiile numai să bea. Povestea era aceeași, nu mănâncă boabe și îşi iau necesarul de apă din mâncarea umedă.
Unul dintre părinţii puilor, care nu apucase să comande încă fântâna de apă, citise în cursul nostru că pisicile nu prea văd suprafața apei, de aceea dau cu laba în castron și s-a gândit să toarne câteva picături de lapte în castronul cu apă pentru a o face vizibilă. Pisoiul a băut ca niciodată și de atunci bea mult mai multă apă. Am împărtășit această experiență cu ceilalți pui și se pare că la ceilalți nu a prea funcționat.
Ce vreau să spun cu asta? Avem 50 shades of grey. Nimic nu este alb sau negru, cu excepția informațiilor sponsorizate care vor să ne vândă ceva. În viața reală, pisicile, la fel ca și oamenii sunt diferite, se ghidează după alte reguli decât noi. Trebuie să ne punem ochelarii de pisică și să vedem lumea prin aceste lentile. Unele lucruri funcționează pe scară largă, altele sunt specifice, nu trebuie să ne panicăm, nu trebuie să considerăm nicio sursă de informare ca fiind cea mai bună în toate situațiile întâlnite. Este un pic ca la bebeluși, ne panicăm la început, umplem casa de lucruri inutile, dezinfectăm tot ce ne iese în cale, pentru ca apoi să ne dăm seama că natura a lăsat lucrurile în ordine, că bunica avea dreptate în aproape toate sfaturile sale, că este o industrie imensă în jurul nostru, că unii doctori abia așteaptă o convenție, o vacanță plătită de firmele farmaceutice, că vânzătorii din magazinele de specialitate recomandă produsele cu cel mai mare adaos comercial, că fiecare își urmărește propriul interes, iar noi ne dăm cu capul de toți pereții încercând să facem ceea ce credem că este mai bine pentru copilul nostru. La fel este și la pisici, în aproape toate cazurile soluția cea mai simplă, cea mai naturală este cea mai bună. Nu bea apă pentru că nu îi trebuie, când va avea nevoie va bea. Unii beau mai bine din fântână, alții dintr-un bol metalic, alții dintr-unul ceramic, alții au nevoie de câteva picături de lapte adăugate în castron. Cei care mănâncă preponderent mâncare umedă beau mult mai puțină apă decât cei care consumă preponderent mâncare uscată și tot așa.
Sper sincer ca cel puţin una dintre aceste informații să fi fost de folos măcar unuia dintre voi.
Promit să folosesc această secțiune de blog de fiecare dată când voi avea ceva interesant sau haios de povestit, ca pe o secțiune mixtă de informare și divertisment.
Vă doresc o zi minunată și vă mulțumesc pentru că ați ales să ne urmăriți.
Cu drag,
Dorin Dumitriu (Outstanding Cats)
